[...] pe urma a pasit ceremonios pana la capatul mormantului, a stat acolo o clipa sa-si adune gandurile si, inclinand putin lopata, a lasat pamantul sa curga incet. ajungand pe lemnul capacului de la sicriu, tarana a facut sunetul acela care copleseste fiinta umana asa cum n-o face nici un alt sunet. [...][povesta lui orisicine, philip roth]
2 comentarii:
Îmi place! Mă surprinde totuşi că nu pot spune exact ce. Tot ansamblul e frumos! :)
Minunate cuvinte. Si asa este, acel sunet e ingrozitor si are o tonalitate aparte...
Frumoase detalii in imagine !
Trimiteți un comentariu