melancolii colorate

joi

nedumeriri in prag de iarna

intotdeauna am apreciat o discutie cu miez. intotdeauna m-au bucurat gandurile impartasite la gura sobei, in ultima vreme in spatele laptopului, cu un prieten sau un strain, pastrand desigur, intotdeauna, limitele bunului simt si ale discretiei. mereu am oferit prezumtia de nevinovatie tuturor. ca atare, atunci cand o fereastra mica apare si-mi transmite mesajul ca "x" doreste sa ma adauge in lista de mess a dumnealui / dumneaei am zis "fie!". mare gresala, mare! cam 90% dintre persoane isi incep discursul cu intrebari, dumnealor asumandu-si rolul unor politisti suparati iar mie atribuindu-mi-l pe acela al vinovatului! in asemenea circumstantiuni bizare si cu atat de multi burta-verde, "niste scarta-scarta pe hartie ce trag lumea pe sfoara cu pisicherlicuri" le-am venit in intampinare si le-am oferit raspunsurile mult dorite. ca atare, papugiii s-au mirat cand au aflat ca am 100 de ani si ca-s mica si pitica. ce sa facem, poluarea?!?!!! altii au zis, citez: "se vede ca esti de la tara si ca te crezi tare desteapta!" niste moftangii!!! :D unii au ras, nervos desigur, altii au oferit invective! cert e ca toti au ajuns in lista mirobolanta denumita "ignore". avertizati au fost cu totii ca vor fi adaugati / adaugate pe lista neagra, insa prea putini, de fapt nu cred ca vreunul / vreuna a priceput motivul pentru care intrebarile "cati ani ai? ce inaltime ai? etc." sunt de-a dreptul ofensatoare. desi putem apasa butonul magic al mouse-ului si putem initia o conversatie atat de facil, prea putini pricep cat de facile sunt gandurile exprimate in asemenea intrebari. ganduri ce tradeaza preocuparea. ganduri ce nu se pot concretiza intr-o conversatiune despre care sa putem spune ca ne-a imbogatit, ca am mai invatat ceva frumos unii de la altii.
cel mai mult m-a amuzat o fatuca ce mi-a trimis casuta impricinata si apoi m-a intrebat suparata daca o cunosc si daca nu, de ce am adaugat-o! nu m-am suparat! m-am amuzat! pe seama dumneaei, se intelege! :P
ehei, dragii mosului, indatoririle jobului inlesnesc prezenta domniei mele in fata unui laptop. m-as bucura daca nu m-ati mai pune in fata situatiei de a-mi fi mie jena pentru situatia de a va prezenta in felul acesta. nu uitati, ceea ce exprimati va schiteaza portretul in fata tuturor oamenilor si cred ca v-ar placea sa fiti mai mult decat niste schite nereusite.

va salut, cu respect! si va doresc sa cresteti in intelegerea ca un om este mult mai mult decat o figurina caracterizata de inaltime, greutate si altele asemenea. mai mult, chiar, oamenii sunt mult mai mult decat ceea ce stiti despre ei sau ceea ce ei va lasa sa vedeti! :)