aprilie 15, 2008

my gio


cand am cunoscut-o, am fost uimita. inca mai sunt... de blandetea din vocea ei si de veselia din suflet. imi place cum rade. o face sincer si din toata inima. totusi, acesta nu-i semn de usuratate in gandire ori purtare, ci de inocenta copilarie in sufletul ei mare.

2 comentarii:

Andrei Aciobanitei spunea...

iti doresc sa tot cunosti oameni ca gio a ta... :)

danushka spunea...

multam pentru gandul bun... :)