calatoresc langa celine, prin ale sale randuri ... eram un copil pe-atunci, iar inchisoarea ma infricosa. dar inca nu-i cunosteam pe oameni, niciodata n-am sa mai cred in ceea ce zic, in ceea ce gandesc ei. de oameni, si numai de ei, trebuie sa-ti fie teama, totdeauna. [calatorie la capatul noptii, louis-ferdinand celine]si totusi. spunea cineva drag ca in ei aflam ceva din sublimul si frumusetea acestei lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu