octombrie 19, 2008

cronica unei zile insorite

de dimineata un gand a incoltit... vreau sa revad locul in care am primit cravata de pionier mi-am zis... si ziua cand cu mandrie am primit-o a fost o zi de toamna tare asemanatoare cu cea de azi... calda, linistita... putin trista... asa ca dupa ce am citit ceva randuri intr-o carte draga sufletului meu, mi-am luat rucsacul, am aruncat inauntru vreo 2 carti, mi-am luat zanaticul si o sapca de gavroche menita sa ascunda razvratirea cositelor si am purces la drum in cautarea celui ce a scris candva...

aici sunt eu,
un solitar,
ce-a ras amar
si-a plans mereu. [1]

zece minute mai tarziu dupa ce am iesit ca o furtuna pe usa eram in fata casei celui ce a trait si a scris in acel loc din 1933 pana in 1957.
in goana mea de scolar am trecut pe langa acea casuta in fiecare zi... pe-atunci buchiseam literele de pe placa prinsa in scheletul zidariei. uneori ma opream si imi inchipuiam cum sunt imbracati peretii... apoi o luam iara la goana pe stradutele linistite...

nu stiu daca sa astern si lucrurile neplacute... ispita muzeografului de a scormoni cu o placere morbida in viata poetului, lucrurile rele pe care mi le asternea auzului... as fi vrut sa fi avut puterea de a-i fi spus... stiti, lucrurile acestea nu ma ajuta cu nimic. nici pe dvs nu va ajuta, caci rostind esti schimbat... povestiti-mi mai bine despre desenele acestea de pe peretele de la intrare si despre minunata odaita cu soba albastra a poetului... ori despre desenul de pe acest raft, schitat chiar de pot... ce minunat a trasat fetisoarele a trei copilasi... ori despre frumoasa dragoste a agathei... nu am putut... cuvintele grele in ziua luminoasa au ramas, intunecand-o...

e toamna, e fosnet, e somn...
copacii pe strada ofteaza;
e tuset, e planset, e gol...
si-i frig si bureaza.
[2]

am luat-o pe jos, pe stradutele acelea inguste, printre pietrele batrane si prin noroiul ce vara aduna nori de praf in umbletul de altadata al unui pitic... m-am pierdut pe alte stradute din marele oras, printre oameni...

de obicei, stau aproape toata ziua in casa, in afara de cateva ore de lectii pe care le predau la o scoala din localitate. nu ma plictisesc si nu ma nelinistesc in singuratate. din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viata. si-apoi, n-am fost intotdeauna prea sanatos [...]
unii din prietenii mei imi spun ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. este o exagerare. iubesc oamenii si ii privesc cu interes pe geamul din fata casei mele. cred ca fiecare duce ceva bun cu sine [...]
evit oamenii pentru ca persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontana. ii respect prea mult ca sa le aduc vreo suparare. [3]

[1] epitaf, george bacovia. fragment;
[2] nervi de toamna, george bacovia. fragment;
[3] opere, george bacovia.

2 comentarii:

Deona spunea...

Multumesc tare mult ca m-ai adaugat in blogroll-ul tau!
Uite, daca te intereseaza, mai am aici cateva fotografii:

http://community.webshots.com/user/oanadima

O zi frumoasa!

danushka spunea...

'neata, deona! ce dimineata minunata e in bucuresti... :)
apoi, mi-a placut ce am gasit pe la tine... zilele istea cercetez... ;)
o sa arunc o privire si pe webshots. multam de link.

zi luminoasa iti doresc!