noiembrie 18, 2008

despre tacere

ma intelegeam bine cu bunicul pentru ca amandurora ne placea sa tacem. puteam petrece ore in sir alaturi de el, citind sau privind ploaia, fara sa simt nevoia sa vorbesc doar ca sa vorbesc.
inca o fraza din tara inventata a lui isabel allende.
acelasi roman din postarea precedenta.
o alta poarta din sibiu.
indemn ca sa cititi cartea, nu asez.
nici staruinta ca sa mergeti in orasul acela vechi si frumos.
doar clipe sa daruiti, sufletelor din ale voastre vieti.
va sfatuiesc.

8 comentarii:

mina spunea...

Cum de n-am stiut eu pana acum sa-ti place isabel allende...eu am descoperit-o demuuult..cand humanitas inca nu-i publicase cartile si eram frustrata ca avea cineva "casa spiritelor":) da' era in maghiara..si anii au trecut...si a venit si momentul cand am putut sa-i aflu toate povestile...cea mai frumoasa-i "paula"...dar si cea mai trista.
Caci cele mai frumoase povesti is alea triste..cum altfel?..

Dan spunea...

lectură, gânduri, imagine... frumos legate!

danushka spunea...

hi hi hi :) pai... cred ca nu m-ai intrebat, mina mica :P
chiar la "paula" ma gandeam sa ma opresc cand voi fi terminat filele din "despre dragoste si umbra"... asa voi face... :)

danushka spunea...

multam de popas, dan!
aflu mare bucurie in lectura si imagini. si in clipele innadite in timp cu cei dragi...

humanobserver spunea...

A nice capture...http://exposemaximum.blogspot.com/

danushka spunea...

thanks!

Krissa spunea...

foarte fain

danushka spunea...

ma bucur ca ti-a placut postarea :)