griuri

roman polansky spunea ca pianistul este povestea ce a cautat-o toata viata... iau cartea din raft si o rasfoiesc. literele mari de pe filele atat de albe imi descopera ca niciodata nu trebuie subestimata putinta omului de a face rau. nici cea de a face bine. ambele tind catre infinit. si de-a lungul paginilor se aduna gol in suflet, furie si manie pentru raul facut de oameni altor oameni...

in finalul editiei de la humanitas din 2006 aflu cate ceva din gandurile lui wilm hosenfeld, ofiterul german meloman ce ii salveaza viata lui szpilman...

...tomaszow, 26 iunie 1942... aud muzica de orga si cantece din biserica catolica. intru. copii invesmantati in alb, aflati la prima lor comuniune, stau in fata altarului. biserica e plina de lume. tocmai intoneaza tantum ergo si sunt binecuvantati. il las pe preot sa ma binecuvanteze si pe mine. copilasi inocenti aici, intr-un oras polonez, acolo, intr-un oras german ori in alta tara, rugandu-se cu totii lui dumnezeu; peste cativa ani or sa lupte si-or sa se ucida unul pe altul, orbiti de ura. [...] umanitatea pare condamnata sa faca mai mult rau decat bine. cel mai mare ideal de pe fata pamantului este dragostea de oameni.

...varsovia, 13 august 1942... [...] raul si brutalitatea stau la panda in sufletul omului. daca li se ingaduie sa se dezvolte in voie, ele infloresc, ajungand sa dea la iveala niste mladite inspaimantatoare, genul acela de idei care au facut posibil ca evreii si polonezii sa fie ucisi in felul acesta. [...]