noiembrie 12, 2008

haiku

taramuri misterioase, melodios asternute... china, albania, bulgaria, japonia, grecia si serbia si crampeie din ale lor legende si basme mi-s creionate in suflet. delicat si tainic, ca un haiku.

asez in linistea serii cateva fragmente din povestirea cea mai draga mie, izbavirea lui wang-fo. prima citita din cele zece povestiri orientale ale lui marguerite yourcenar.

batranul pictor wang-fo si discipolul sau ling rataceau pe drumurile nesfarsite ale regatului han.

strabateau tara incet, pentru ca wang-fo se oprea noaptea sa contemple stelele si ziua sa priveasca libelule. [...] discipolul sau ling, ducand in spinare un sac ticsit de schite, mergea respectuos incovoiat, ca si cand ar fi dus in spinare bolta cerului. in mintea lui, sacul era plin de munti acoperiti cu zapada, de rauri curgand primavara si de chipul lunii stralucind in noptile de vara.
[...]
la intrebarile lui wang soldatii raspundeau cu un ranjet salbatic. mainile batranului stranse cu o funie patimeau, iar ling, deznadajduit, isi privea maestrul zambind. era felul lui, mai tandru, de a plange.
[...]
- ma intrebi cu ce m-ai suparat, batrane wang-fo? zise imparatul.
[...]
cand am implinit saisprezece ani, am vazut deschizandu-se usile care ma desparteau de lume: am urcat pe terasa palatului ca sa privesc norii, dar nu erau asa frumosi ca norii asfintiturilor tale. am cerut sa mi se aduca litiera; zdruncinat, pe niste drumuri cu al caror noroi si cu ai caror bolovani nu eram deprins, am strabatut provinciile imperiului, dar fara sa gasesc undeva gradinile tale pline cu femei ce seamana cu licuricii, femeile tale, al caror trup seamana el insusi cu o gradina. prundisul tarmurilor m-a instrainat de oceane; sangele osanditilor este mai putin rosu decat rodiile infatisate in panzele tale; paduchernita satelor ma impiedica sa vad frumusetea orezariilor [...] m-ai mintit, wang-fo, batrane impostor: lumea nu este altceva decat o ingramadire de pete confuze, manjite pe vid de un pictor zanatic, sterse mereu de lacrimile noastre.
[...]
in tacerea adanca ce se lasase ai fi putut sa auzi caderea unei lacrimi.
[...]
oamenii de aici nu sunt facuti sa se piarda inlauntrul unui tablou.
[...]

2 comentarii:

Vladimir C. spunea...

Iti multumesc pentru momentul pe care mi l-ai oferit prin acest post.

danushka spunea...

:)