ianuarie 13, 2009

capite si pitici

mi-s asa dragi capitele istea... or adus la iveala o imagine de demult... cu un pitic abia sosit de pe izlaz... obosise de atata hoinareala dupa gaste, rate si alte zburatacitoare... ori l-or alergat dihaniile istea pe el?! hi hi hi... si dupa ce o privit reverentios la caluti, vacuta si alte oratanii s-o gandit ca cel mai nimerit pentru a incheia ziua ar fi sa incerce structura unei asemenea minunate constructii :)) o urmat cocotatul si folosirea drept partie a minunatei descoperiri :P

4 comentarii:

Unknown spunea...

pitici..:))..ei bine, niciodata nu m-am gandit la asta, in fata unui astfel de peisaj.ador zonele rustice.

danushka spunea...

dap, pitici cocotati :P ma gandesc sa reiau acest obicei :PPP
ce-i drept, capita din poveste era in curtea rubedeniilor... altfel, nu as fi cutezat sa ravasesc munca unui om si linistea de pe munte :)
ma bucur de vizita. te mai astept,cu drag, :)

Oana M spunea...

Imi place fotografia... iar povestioara e delicioasa. Stiam sigur ca despre tine este vorba. Acuma... nu-mi dau seama daca era vorba de copilarie sau isprava e recenta. :)
Toate cele bune.

danushka spunea...

ii o amintire draga de cand eram o copila fugarita de gaini si gaste :P ce-i drept, nici azi nu mi-s dragi gainile :PPP
multumesc de gand si vizita :)
numai bine!