trepte

am deschis fereastra larg si am privit satul tacut. de pe coperisuri un fum de lemne se amesteca incetisor cu aerul. nea nu mai cade. ulicioarele inguste si unduitoare par poteci nicicand trecute de pasi. liniste. aproape ca o pot asculta.

in cateva minute am fost in fata portii. cu zambet pe chip si voce calda gazda mea imi dezvaluie din tainele satului. multumesc si pornesc prin neaua curata si atat de alba. pare ca fulgii vor sa innoiasca gandurile oamenilor. sa acopere tristetea si sa aduca speranta.

cei cativa pasi ma aduc in fata unui caine. s-a oprit in mijlocul drumului si ma priveste. insistent. ma opresc pentru a face cateva fotografii si pentru a-i urmari reactiile. e nemiscat. mainile tremurande nu ma mai asculta si o iau inapoi pe ulita, caci imi dau seama ca nu imi pot stapani teama. nu zaresc pe nimeni si ascult cu atentie orice zgomot ce-ar tulbura linistea. nu privesc inapoi. imi amintesc de fuga din copilarie de pe alte ulicioare cu gandul la cei cativa monstri ce traiau in imaginatia mea. cresteau odata cu pasii mari si dispareau ca prin minune cand ma opream in curte si zaream un chip cunoscut.

dintr-o data zaresc un chip rumen si binevoitor ce inchide poarta si porneste in directia de unde vin eu. povestesc patania si intreb de pot pasi alaturi de sufletul ce la inchinare se grabeste. bucuros a primit si incepem a povesti. mai mult sufletul alaturi de care pasesc. eu tac. imi place sa ascult si sa invat de la ea. anii calatoriei ei pe acest pamant au fost putini si insotiti intr-un tainic dans de durere. imi povesteste despre sufletul ce l-a iubit si a plecat prea repede. isi sterge lacrimile abia ivite iar eu las sa se intrevada ca nu am zarit nimic. ma ia de brat si povestim mai departe. tot ea.

rosteste si o intrebare la care nu am raspuns. gandurile sunt izvorate probabil din intalnirea ce sta se sa se intample intre suflet si creator. ma intreaba daca stiu de ce oamenii isi fac rau unii altora. crede ca oamenii au fost creati pentru a-si fi trepte spre lumina. dar, vai! calatoria s-a sfarsit. la fel si cuvintele.