erau odata trei ingeri. si aripile lor plecate desenau tristetea, in melancolie de verde, in lung strai ruginiu... tacutii ingeri... departe de lume, departe de oameni... adormiti intr-un altfel de timp...
Erau odata trei ingeri. Si aripile lor plecate desenau tristetea, in melancolie de verde, in lung strai ruginiu..tacutii ingeri departe de lume, departe de oameni..adormiti intr-un altfel de timp...
mă duce cu gândul la Blaga... Paradis în destrămare
Portarul înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor serafimi cu păr nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză găleţile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhanghelii se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngeri goi zgribulind se culcă în fân: vai mie, vai ţie, păianjeni mulţi au umplut apa vie, odată vor putrezi şi îngerii sub glie, ţărâna va seca poveştile din trupul trist.
si totusi... serafimii cu parul nins nu renunta adevarul a cauta. cred, sper... al arhanghelilor zbor lin este, caci... cand si cand, un om ridica de jos pe un altul si-i vindeca aripele frante... cred, sper... ferecate nu raman aripile acelea... cred, sper...
iti multumesc pentru ca poposesti pe aici, elena... ma bucur ca iti plac franturile din a mea lume :)
5 comentarii:
Erau odata trei ingeri. Si aripile lor plecate desenau tristetea, in melancolie de verde, in lung strai ruginiu..tacutii ingeri departe de lume, departe de oameni..adormiti intr-un altfel de timp...
mă duce cu gândul la Blaga...
Paradis în destrămare
Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.
acum, uitându-mă mai atent... pe strada Cheii, se pare că au rămas ferecate aripile îngerilor căzuţi...
am tot cautat un loc pe unde sa-ti spun ca imi place foarte mult ceea ce faci si cum o faci; ma alatur in liniste sa citesc, o zi buna.
si totusi... serafimii cu parul nins nu renunta adevarul a cauta. cred, sper...
al arhanghelilor zbor lin este, caci... cand si cand, un om ridica de jos pe un altul si-i vindeca aripele frante... cred, sper...
ferecate nu raman aripile acelea... cred, sper...
iti multumesc pentru ca poposesti pe aici, elena... ma bucur ca iti plac franturile din a mea lume :)
Trimiteți un comentariu