nu am cautat mult in urma, dar de cand urmaresc jurnalul observ aceasta pasiune sau obsesie sau interes , nu stiu cum sa-i spun, pentru porti, ferestre, pentru praguri; pentru mine fereastra are semnificatii speciale; tu cum o simti?
privesc o fereastra si... imi inchipui ca pasesc inlauntrul casei. inlauntrul sufletelor ce-odat' au plans si-ai iubit si-au urat si-au uitat... si-apoi imi doresc sa adun intr-un sipet ale lor amintiri, ale lor vieti... pentru ca niciodata uitate sa nu fie... ma incanta apoi toate lucrurile mici ce-mi imaginez ca le gasesc... o carte cu pagini galbene si izul acela de demult, o lalea violet pastrata intr-o cutiuta... cam asa simt, elena...
multumesc, oana! :)
hmm... as vrea sa fi avut raspuns la toate intrebarile din lume...
si clipele cand ascultam cum se bate toaca au fost minunate. am privit cu bucurie cum oamenii pornesc spre biserica... cred ca... vesnicia s-a nascut la sat... multumesc, simona! ma bucura sentimentul ce spui ca l-ai aflat privind aici...
13 comentarii:
foarte faina. te duce cu gandul departe, mie imi plac cladirile vechi, daca nu ma insel e o biserica nu?
da, fluturas, este intrarea unei biserici. multumesc!
I love windows and doors. Very nice.
obrigado, nydia! :)
nu am cautat mult in urma, dar de cand urmaresc jurnalul observ aceasta pasiune sau obsesie sau interes , nu stiu cum sa-i spun, pentru porti, ferestre, pentru praguri; pentru mine fereastra are semnificatii speciale; tu cum o simti?
Imi place lumea ta cu usi si ferestre. Se spune ca ferestrele sunt ochii caselor, iar ochii sunt oglinzile sufletului. :)
Numai bine!
ei da...imi place citatul din sorescu...hm...doua drumuri!?...o usa!?...sa intru oare!?...
privesc o fereastra si... imi inchipui ca pasesc inlauntrul casei. inlauntrul sufletelor ce-odat' au plans si-ai iubit si-au urat si-au uitat... si-apoi imi doresc sa adun intr-un sipet ale lor amintiri, ale lor vieti... pentru ca niciodata uitate sa nu fie... ma incanta apoi toate lucrurile mici ce-mi imaginez ca le gasesc... o carte cu pagini galbene si izul acela de demult, o lalea violet pastrata intr-o cutiuta... cam asa simt, elena...
multumesc, oana! :)
hmm... as vrea sa fi avut raspuns la toate intrebarile din lume...
minunata usa, minunata fotografia...imi da un sentiment de autentica spiritualitate romaneasca
si clipele cand ascultam cum se bate toaca au fost minunate. am privit cu bucurie cum oamenii pornesc spre biserica... cred ca... vesnicia s-a nascut la sat...
multumesc, simona! ma bucura sentimentul ce spui ca l-ai aflat privind aici...
excelenta
multumesc!
nice:D
Trimiteți un comentariu