aprilie 07, 2009

in fiecare seara
strang de prin vecini
toate scaunele disponibile
si le citesc versuri.

scaunele sunt foarte receptive
la poezie,
daca stii cum sa le asezi.

de aceea
eu ma emotionez,
si timp de cateva ore
le povestesc ce frumos a murit sufletul meu
peste zi.

4 comentarii:

lucette virelle spunea...

Belle photo, bien cadrée.

Andrei Simona spunea...

...le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi...pot sa le spun si eu acelasi lucru, ore in sir...doar ca nu sunt sigura daca sufletul meu mai stie sa moara frumos, cred ca s-a rezumat doar la a muri

Sehraeuber spunea...

beautiful composition.

Anonim spunea...

Ce chestie, cred că a durat vreo 3-4 secunde să realizez că am în faţă o barcă! :)

Frumos!