paparuga, ruga,

ia iesi de ne uda,

c-o galeata de-apa

pasta lumea toata...

de-ar curata ploaia si altceva in afara de strazi si asfalt si tarana uscata...

de-ar...

de-ar opri rosul in frunzele de castan sa se strecoare...

de-ar prinde albastrul senin si norii pufosi de poala si de i-ar face sa zaboveasca...

domnita danushka isi ia bun ramas. asa multe stradute minunate asteapta pasi de calator oaspete sa le fie...

sa ne "auzim" cu bine iara... mai pe la toamna, cand puful de pe gutui si dovlecii ne incanta cu-ale lor arome... ziua buna! :)

[...] pe urma a pasit ceremonios pana la capatul mormantului, a stat acolo o clipa sa-si adune gandurile si, inclinand putin lopata, a lasat pamantul sa curga incet. ajungand pe lemnul capacului de la sicriu, tarana a facut sunetul acela care copleseste fiinta umana asa cum n-o face nici un alt sunet. [...]

[povesta lui orisicine, philip roth]