iulie 06, 2009

[...] pe urma a pasit ceremonios pana la capatul mormantului, a stat acolo o clipa sa-si adune gandurile si, inclinand putin lopata, a lasat pamantul sa curga incet. ajungand pe lemnul capacului de la sicriu, tarana a facut sunetul acela care copleseste fiinta umana asa cum n-o face nici un alt sunet. [...]
[povesta lui orisicine, philip roth]

2 comentarii:

Marlo spunea...

Îmi place! Mă surprinde totuşi că nu pot spune exact ce. Tot ansamblul e frumos! :)

eduard stefan spunea...

Minunate cuvinte. Si asa este, acel sunet e ingrozitor si are o tonalitate aparte...
Frumoase detalii in imagine !