[...] pe urma a pasit ceremonios pana la capatul mormantului, a stat acolo o clipa sa-si adune gandurile si, inclinand putin lopata, a lasat pamantul sa curga incet. ajungand pe lemnul capacului de la sicriu, tarana a facut sunetul acela care copleseste fiinta umana asa cum n-o face nici un alt sunet. [...]

[povesta lui orisicine, philip roth]