.......

de fiecare data cand merg in acest loc trairile mele sunt dintre cele mai variate. agonie si extaz in acelasi timp. as privi minute in sir interiorul micilor locuinte, inspirand cu ardoare aroma rece a peretilor. de asemenea, as dori sa nu fiu trezita din reverie de cuvintele aspre si nepoliticoase ale doamnelor, care intre o samanta si un crosetat abia catadicsesc a rosti leitmotivul "nou footo". deunazi am observat si modul de a se ploconi a acelorasi doamne, care pentru un pix de la un turist strain intra imediat in posesia unui zambet ce-l afiseaza pe mina incredibil de nesincera. si de obtuza. caci lui "nou footo" i se alatura fartatul "ai dont spik inglish". de fapt, nimic altceva decat o romana stalcita.

in fine. cine sunt eu sa povestesc despre asa metehne? cine sunt eu sa ma revolt impotriva faptului ca nu pot fotografia interiorul bisericilor din bucovina, a casutelor de la muzeul satului etc.?

[imi amintesc ca la luvru am platit 6 euro pentru intrare si puteam fotografia... orice].

si cine sunt eu sa ma revolt pentru lipsa pregatirii doamnelor custozi de la muzeul satului din bucuresti? si-apoi, poate doar mi s-a parut cand turistii francezi, englezi, germani etc. au auzit "ai dont spik inglish".