iulie 30, 2008

pantofiori de ganduri adapostitori

pantofiorii erau frumosi. si rebeli. si albi. ar fi putut sa ii poarte, chiar cu placere... in fiecare zi... dar... e atat de frumos sa ai parte de clipe, fie ele si putine la numar - caci tinutul guvernat de trebuie nu e orisice fel de tinut si acolo, cica, trebuie sa porti pantofiori mai mereu... chiar si in clipele in care parfumul proaspatului verde te imbie la ospat - cand sa te intinzi pe iarba, sa inchizi ochii catinel si sa ii deschizi numa' cand stii ca vei intalni monstruletii preferati pe albastrul puternic... un mic panda ros', ori unul imbracat in culorile certitudinii, alb si/ori negru...

culorile certitudinii... aici tigrul din mine ar vrea sa sfasie... nu oameni. doar atitudini. doar momentele in care oamenii mari cred ca te pot manipula. doar momentele in care oamenii mari cred ca te pot minti. doar momentele in care te cred atat de naiv incat continua sa te minta. doar momentele in care lipsa de bun simt si cinste, da cinste... cuvant ponosit si hulit... doar momentele in care bunul simt si cinstea sunt invelite in cele mai vizibile masti... alb sau negru. e atat de simplu... momentul meu de zabava asupra unor lucruri pe care le urasc... nu au legatura cu pantofiorii cei albi. si nici cu mica mina... cuvintele s-or napustit pe tastatura si nu le-am oprit la timp... am obosit. putin...

am pornit cu o amintire frumoasa in suflet si as vrea sa inchei cu una si mai frumoasa... cu gingasia unui mic panda, cu atentia aceleiasi fiinte... mina ma urmarea cuminte. tare cuminte in preajma unui om care cu greu isi lasa zanaticul din mana... si-l lasa sigur insa cand citeste ganduri de-ale minei si de-ale lui andrei.

5 comentarii:

mina spunea...

In ultimele saptamani am experimentat tot felu de stari..de la veselie la tristete..apoi melancolie, apoi zambet..ici-colo cateva lacrimi si..bucurie:) poate ca nimic nu-i intamplator. Si poate ca blanosul cel mare si tigrul sfios, nobilul cavaler si domnita balaie au aparut tocmai cand sfetnicii mici din regatul lui "trebuie" au inceput sa-mi dea tarcoale. Mi-a placut asa de mult ca nu stiu ce sa spun..acum il inteleg pe Andrei..:) multumesc..

andrei spunea...

ce pot sa spun :)... stiti sentimentul de liniste pe care'l aveam cand eram pitici si ne jucam cu prietenii pitici (yo in fata blocului, dar nu conteaza locul)? ei bine... acelasi sentiment il am acum cand intru pe cele doua bloguri:)... acelasi sentiment :)... zicea cineva ca e greu sa;ti mai faci prieteni buni la varsta noastra :)... si yo parca am tins sa cred aceasta idee... numai si pentru faptul ca legatura dintre oameni la o anumita varsta parca nu mai e asa de pura ca pe timpul copilariei :)... ei bine yo asa simt... ca am regasit prietenii pitici din copilarie... si e asa de bine :) multumesc domnita danushka :)... multumesc domnita mina :)... >:D<

danushka spunea...

poi... o liniste tainica a cuprins sufletul cand am citit randurile voastre. o liniste invaluita de un amestec de bucurie, dar si de teama, de incantare, dar si sfiala.
cu drag, amandurora va trimit >:D< si >:D< si spun si eu, multumesc. sa aveti o zi frumoasa :)

danushka spunea...

hi hi hi... ma bucura mult ca andrei si-o gasit iara piticii din copilarie... si vreau sa mai zic numa' atat... :P toti pentru unul si unul pentru toti :)
semneaza d'artagnan :P

mina spunea...

Trebuie sa recunoc, randurile tale m-au emotionat de data asta atat de tare ca..nu spun:) ce s-a-ntamplat. Dar, la fel ca tine, Andrei, eu chiar eram convinsa ca nu voi mai gasi si altfel de oameni..si, ca si Dani, e un amestec de bucurie si de maare entuziasm dar si de teama..da', sper ca timpul sa risipeasca teama..si alti nori..
Zi frumoasa s-aveti si voi..piticilor, muschetarilor..:)
Am un zambet pe chip si multe multe ganduri..