august 03, 2008

marile sperante. charles dickens

fiecare carticica, cu migala citita si impaturita in suflet, izvodeste apoi in acelasi suflet ganduri. te invata... ceva... daca esti suficient de atent si daca lectura-ti este amanuntita, cercetatoare, scrutatoare si scormonitoare. in orice caz, imaginatia-ti este starnita.
chiar daca nu-ti poti da acordul pentru toate gandurile citite, ai invatat ceva si ai trait in lumea ceea insotita de parfumul imbietor al cotorului ros de timp.


toti mincinosii de pe lume nu sunt nimic fata de omul care se minte pe el insusi; [...] e ciudat, fara indoiala. pare destul de firesc sa te alegi din greseala cu o moneda falsa, faurita de altcineva; dar sa iei drept bun, cu deplina stire, un ban fals faurit de tine insuti! un strain indatoritor, sub pretextul ca vrea sa-ti impatureasca bine banii, spre mai mare siguranta, ii poate inlocui cu coji de nuci; dar ce inseamna siretlicul lui pe langa acela de a-ti aduna singur cojile de nuca si a ti le da tie insuti in loc de bani!

se intampla de vreo doua sau trei ori ca oamenii din jur sa pomeneasca despre faima lui inspaimantatoare, in timp ce eram si eu de fata. atunci un zambet ii lumina chipul, si omul isi intorcea ochii spre mine cu o privire plina de incredere, ca si cum ar fi avut credinta ca eu vazusem o umbra de indreptare in el, inca demult, din vremea cand eram copil.

Niciun comentariu: