august 05, 2008

comptine d'un autre ete

strada e veche. odata era pietruita si, atingand pietrele uscate, picurii cantau... altfel. e marginita de castani. pe unul din trotuare se intinde zidul unui cimitir. lung si nu prea inalt. pe celalalt, infipte in pamantul uscat, se insiruie blocurile. a vazut odata, demult, o inmormantare si o nunta. aceleasi clipe, martori tacuti. de-o parte durere. tristete. poate. de cealalta, bucurie. poate. tot odata, nu demult, a intalnit o batrana. langa blocuri. gerul taia rasuflarea imprudentului trecator. si totusi. femeia avea picioarele goale. taia parca din asfalt cu talpile-i mari si umflate. plangea. sa se opreasca insa, nu voia. si nu s-a oprit. in seara asta a vazut un alt suflet. langa zidul cimitirului. bluza sfasiata ii dezgolea trupul. carpa din jurul coapselor era gri si murdara. nu privea pe nimeni. si nimeni nu o privea. doar castanii pingaliti de toamna. poate.

Un comentariu:

mina spunea...

Am citit..m-a-ntristat..e-o adiere parca de toamna dintr-aceea plumburie si apasatoare..si amelie..ea va trezi mereu tot felul de amintiri..despre asta insa..poate intr-o alta poveste..candva:)