septembrie 22, 2008

calator

o calatorie s-a sfarsit. ori... poate doar a inceput. o alta calatorie incepe... ori poate s-a sfarsit inainte de a incepe.
poate cineva sa stie?
mantia cade greu pe umeri. asemenea zilelor intunecate. asemenea norilor cenusii si aducatori de umbre in suflet. asemenea clipelor de toamna.
mereu toamna.

3 comentarii:

andrei spunea...

:)... domnita... cineva'mi sopteste ca nu s;a sfarsit calatoria... povestea merge mai departe... multumesc mult pentru tot... poate cand ma voi reculege voi scrie despre clipele verzi de la sibiu :)... aaa... si ma suparai pe voi... ca luarati o parte din mine cu voi atunci cand ati plecat... hi hi hi... dar stiu ca va fi pastrata bine >:D<

MULTUMESC :)

mina spunea...

Dani..regret putin ca ti-am spus de cantecul asta..poate si pentru ca-i parte mica din al meu trecut..poate pentru ca-i aducator de prea multe tristeti..
Sper sa pot sa pot ridica un colt de mantie si sa te-ajut s-o porti mai usor..
Cat despre calatorie, cum iti spuneam candva, vreau cu disperare sa cred ca nu se sfarseste totul aici, pe pamantul rece..stiu ca nu crezi in asta..
Ar fi prea putin doar o singura viata..si prea multe cercuri ramase neinchise..drum bun, dani si sa te-ntorci cu zambet pe chip..

danushka spunea...

nu reusesc sa gasesc cuvintele. s-au ascuns undeva in orasul mare si batut de vant...
indraznesc sa cred, sa simt... ca nu s-a incheiat calatoria... si... ma bucur... si ma bucur si de clipele verzi de la sibiu... si ma bucur si de cantecul ce mina mi l-a descoperit... si ma bucur ca in drumul meu un nobil cavaler si o zana mica a toamnei am intalnit...
va imbratisez. cu drag. cu dor.