cenusiul si tacerea adanca a crengilor desfrunzite au fost prezicatori buni. ziua aceea avea sa fie gri.filele langa care poposise in ajun i-au placut. cand pentru cateva clipe si-a ridicat privirea de pe ele, a zarit crengile goale. isi azvarlisera cu gesturi disperate, in cateva zile, si ultimele podoabe.
atat de frumos e orasul noaptea. trist si frumos. si desi parea incremenit in timp, mosorul n-a fost oprit. chronos a infasurat cu aceleasi gesturi, nici grabite si nici intarziate, clipele din noapte.
dimineata alburie si rece a alungat somnul de pe gene si a purtat-o pe micuta pe acelasi drum. ar fi ales potecile singuratice ale parcului... dar era prea trist. iar paginile unei carti sunt un tovaras fidel in tramvai. singurul necaz e pricinuit de tristetea amara cand, odata ridicati din carte, ochii privesc pe fereastra. caci prin file evadeaza.
frumoasa lume. trista amagire. iar [...] in minte i-a venit doar profilul lui francisco leal in timp ce lucra, privirea neagra stralucind de inteligenta, zambetul copilaresc si expresia aspra pe care o avea cand era cutremurat de rautatea oamenilor. [isabel allende, despre dragoste si umbra]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu