decembrie 08, 2008

mesaj de ramas bun

intr-o lume in care varstnicii sunt singuri, intr-o lume in care tinerii sunt singuri, intr-o lume in care copiii sunt singuri... si insingurati, ma uimeste dragostea ce cu nesat o sorb de pe filele scrise de isabel allende.
ma uimeste dragostea ce o aflu din durerea ei. o creionez nepriceput si in umbre din mesajul sau de ramas bun catre paula. exista oare mai mare dragoste ca aceea a unui om ce viata si-ar da pentru un altul? pasesc timid in lumea lor, si rostesc umil si incet... fara dragoste nu se poate trai...

in lungile ore de tacere ma napadesc amintirile, totul pare ca s-a intamplat in aceeasi clipa, de parca toata viata mea ar fi fost o singura imagine invalmasita. fetita si tanara care am fost, femeia care sunt, batrana care voi fi, toate etapele sunt o apa dintr-un singur torent navalnic. memoria mea seamana cu o pictura murala mexicana in care toate sunt prezentate in mod simultan: corabiile conchistadorilor intr-un colt, inchizitia care tortureaza indieni in altul, eliberatorii care galopeaza purtand steaguri insangerate si sarpele cu pene in fata unui christ in suferinta langa cosurile fumegande ale erei industriale. asa e si viata mea, o fresca multipla si schimbatoare pe care doar eu o pot descifra si care-mi apartine ca o taina. mintea alege, exagereaza, tradeaza, evenimentele se estompeaza, persoanele se uita, pana la urma nemairamanand decat drumul inimii, rarele clipe de revelatie a spiritului. nu ce s-a petrecut e important, ci doar cicatricile care ma marcheaza si ma singularizeaza. trecutul meu e destul de nesemnificativ, nu vad in el ordine, limpezime, scopuri sau cai, ci doar un drum pe care l-am urmarit orbeste, purtata de instinct si de evenimente incontrolabile care mi-au deviat destinul. n-a fost calcul, doar intentii bune si vaga banuiala ca exista un plan superior care-mi determina pasii. pana acum nu mi-am impartasit niciodata trecutul, el e ultima mea gradina secreta, in care nici macar omul pe care l-am iubit cel mai mult n-a patruns. primeste-l, paula, poate-ti va folosi la ceva, caci trecutul tau nu mai exista, s-a ratacit in somnul acesta prelungit, iar eu iti spun ca fara amintiri nu se poate trai. [isabel allende, paula]

3 comentarii:

Cristiana Laura Pantea spunea...

frumos surprins

Vladimir C. spunea...

Idem, frumos văzut, frumos text!

danushka spunea...

frumoasa si cartea. tare frumoasa! multam de popas. ma bucur ca va sunt dragi franturile din a mea lume :)