azi luna e violet

fluturul acela albastru era nastrusnic. si poznas. si... albastru... si a purtat-o pe micuta pe multe poteci... langa fluturul acela era.. asa usor sa zambeasca. sa se bucure.

in prima zi i-a descoperit marea... o scoica mica si argintie s-a cuibarit in manutele-i curioase. un calut de mare i-a zambit strengareste. o pietricica gri s-a pornit sa ii desluseasca zilele ce vor veni.
a intampinat-o cu un refuz politicos. si-a zis ca a vazut prea multi oameni mari pretuindu-l pe ieri si impodobindu-l pe maine. si si-a mai zis ceva... ii mai bine sa invete din greselile oamenilor mari... pe azi l-a ales.

cu multa atentie, a asezat pe nisipul auriu si scoica si calutul si pietricica. un val verde i-a furat privirilor lor. si-a luat fluturul si s-a pornit sa zideasca.

un machu picchu de nisip au construit. cu maiestrie. cu rabdare. cu perseverenta. prea aproape de limanul valurilor. din prea mult nisip... nu nisipul era problema... fundatia.. nu trebuia sa fie tot din nisip. totusi... e numa' un castel, pe o plaja pustie si neumblata.

s-au racorit cu o limonada. au pictat pitici veseli din albul norilor si s-au incantat privind o luna violet. au ras. au ascultat clipocitul valurilor, intrebarile oamenilor. graba lor catre acel maine, cateodata uitandu-i pe cei de aproape, i-a inspamimantat.

micuta avea o voce frumoasa si lina. la fel si fluturul. si, da. micuta stia. i-o spusese el de un milion de ori... ea nu prea nimerea notele... cu nici un chip insa nu si-ar fi oprit cantul. auzi... sa nu cante doar pentru ca nu nimereste notele...

acelasi colt de strada

un colt de strada

orasul meu e invaluit de prospetimea florilor de tei. dupa-amiaza lui iunie 15 a fost lunga. si frumoasa. si linistita. si pasii m-au purtat pe stradute stramte. daca ar putea vorbi... cate ar povesti... cate as asculta... o poveste e scrisa in fiecare clipa. de fiecare dintre noi...

ana

ieri, a rostit cateva cuvinte catre doi miri. cuvintele de mai jos. spre final, atata s-a emotionat ca o-nceput sa le spuna repejor-repejor-repejor... era emotionata. mai tarziu, cand bucuria ei era sa se catere pe gard, mi-a spus cum o cheama...

"dac-as vorbi limbi omenesti si ingeresti, fara sa am iubire... as fi doar bronz rasunator, un talger care zornaie-n nestire.

de-as fi profet, de-as intelege orice taina si as avea stiinta-n toate; de-as avea credinta sa mut muntii... fara iubire as fi o nulitate.

de mi-as toca averea pomana la calici, ba chiar si trupul ars pe rug daca mi-as da, fara iubire la nimic n-ar ajuta.

dragostea rabda, dragostea e blanda si nu-i invidioasa; nu-i fanfaroana, nu se umfla-n pene, ci e decenta si politicoasa; nu urmareste interesul propriu si nu exaspereaza; raul primit nu-l socoteste, cu strambatatea nu se delecteaza, ci doar cu adevar se veseleste; ea tine-n sine totul, crede totul, ea spera tot si-asteapta rabdatoare, fiindca dragostea nu moare.

[...]

ramane acest trio, asadar: credinta mai intai, apoi speranta si iubirea, dintre care iubirea este, totusi, cea mai mare."

florin laiu, "stihuri de altadata", traducerea capitolului 13 din prima scrisoare trimisa de pavel locuitorilor din corint

sur l'autre rive je t'attendrai

un flutur albastru. o floare portocalie

era o zi torida. calda. prea calda pentru amandoua. asfaltul era negru si parea ca se farama in mii de cioburi. si totusi. sufletul le era vesel. le necajea alintul nepamantean al soarelui si cioburile de asfalt erau atat de multe. unele, rautacioase si mandre. si totusi. ele erau bucuroase. au mers impreuna pe drum. una langa cealalta. si nici multe nu si-au spus. nici nu era nevoie de multe cuvinte.

la plecare, un papagal motat le-a daruit o sarutare. poteca din padure si-a adus ofranda de aer rece si binefacator. iar frunzele copacilor le-au mangaiat pe crestet.

au inaintat. timpul, uneori, parea ca sta in loc si le priveste in tacere. cu uimire si cu dor. alteori, timpul le grabea, le domolea sau aducea pe-a lor poteca ganduri ce nu erau ale lor, oameni care le invitau sa se abata de la drumul lin si drept. au incercat sa ramana aproape una de cealalta.

si totusi. una din fetite a zbughit-o dupa un fluture... niscaiva pasi nu aduceau a departare, nu? chiar in clipa cand fluturul albastru a luat-o la stanga si fetita dupa el, cealalta micuta a vazut o floare portocalie. si s-a oprit. a mangaiat-o, a admirat-o. s-a desfatat cu miasma-i proaspata si nemaintalnita. si totusi.

au fost secunde, minute, ore, zile? cine ar putea sa spuna? sa raspunda, ar putea cineva? micutele erau infricosate. nu fusesera niciodata atat de departe una de cealalta. bucuriile le impartaseau. la fel si tristetea. la fel si durerea sau teama... a lor bucurie cea mai mare era sa vada intiparit pe chipul celeilalte bucuria. dar acum?

au cautat si drumul lin si chipul celeilalte. si au cautat. iara si iara. s-au intors amandoua in ziua cand au plecat inspaimantand lumea cu-a lor veselie. acum, lumea le inspaimanta. cu-a ei neomeneasca bucurie pentru durerea altuia.

sa fi fost secunde? minute? ore? zile? ani? sa raspunda, ar putea cineva? un flutur' albastru si-o floare portocalie le incantau iara. glasul vesel, uimit si uimind totodata, l-a facut pana si pe motatul papagal sa tresalte. si poteca au pornit-o iara impreuna. cuvintele... de prisos erau. le rosteau cu intelepciune. cand trebuie. cum trebuie. cand pierzi omul drag de langa tine si il regasesti... inveti atatea.

de cantat, au cantat. de vorbit, au vorbit. si iara bucuria lor a fost sa vada fericirea in zambetul si sufletul celeilalte. au... dat si cu batu-n in balta. cu placere sau din greseala. si stropii reci le-au invatat destule si le-au inviorat deopotriva. din drum lin si placut talpilor, in carare scortoasa, ingusta si neprietenoasa s-a transformat poteca.

si totusi. invinse nu au fost. dar... din clipa cand au luat-o la goana pe poteca lina a copilariei... au stiut ca nu vor putea sa mearga tot drumul impreuna. singura si cea mai mare tristete le erau clipele cand au ratacit departe, desi una langa alta trebuia sa fie. stiau ca iubire nu-i decat atunci cand cealalta e fericita, chiar departe. si-acum si-au pus in gand sa invete, sa simta si sa traiasca iubirea ce indeamna sa te bucuri pentru cel care are un alt drum. departe.