exhausted, i sought
a country inn, but found
wisteria in bloom.
[matsuo basho]

pe campul intins aud doar glasul indepartat al semanatorului... caci satul isi doarme ultimele clipe inaintea unei noi zile. doar batranii se arata in negura diminetii...
sufla un vanticel rece. rascoleste si cosite si temelii ale sufletului. nu-i nimic... pe la pranz va indeparta negura si-mi va arata minunatele vesminte de toamna ale copacilor.

maini harnice. mai intai randuiesc treburile gospodariei, dinainte ca primele raze sa atinga tina din curte. deretica apoi prin casuta cu tinda rece si ferestre mici catre marul batran si visinii din spate. vara, cand arsita cuprinde zarea, tinda e cel mai minunat refugiu pentru nepotii ei. pepenii zemosi si dulci, pastrati in locul racoros devin comoara ascunsa, cautata si aflata de micii talhari.
exista locuri unde timpul nu mai exista. locuri in care simti ca esti la marginea lumii... deasupra ei. locuri in care chipul ti se oglindeste in iazul ascuns si ai drept sfetnic vantul ce abia se simte. locuri in care privesti fara teama in apa lina si... pentru o clipa... iti zaresti sufletul in chipul din apa...