here i am

i wanna' kiss the rain

amu', ce-or avea in comun un ceas si ploaia? hmm... nika. numa' ca mi-e mie dor de-o ploaie si vreau ca timpul sa se opreasca. atat.

spini si trandafiri

trandafirii au spini... sau... spinii sunt acoperiti cu trandafiri... depinde de perspectiva

dragostea...

...isi pierde rabdarea cu greu. ea cauta o cale de a fi constructiva. ea nu este posesiva, nu este nerabdatoare sa impresioneze si nici nu cultiva idei exagerate cu privire la propria importanta.
dragostea este manierata si nu urmareste avantaje egoiste. ea nu este iritabila. nu tine minte raul facut de altii si nici nu se bucura de nelegiuirea altor oameni. dimpotriva, cand adevarul castiga, se bucura pentru toti oamenii buni.
dragostea are o rabdare nelimitata, o incredere fara sfarsit si o speranta inepuizabila. ea poate suporta totul. de fapt, ea este ceea ce ramane in picioare cand orice altceva a cazut.
biblia, prima scrisoare a lui pavel catre locuitorii din corint. traducere dupa versiunea engleza phillips (1corinteni 13:4-8)

aripile mi se inalta si bat incetisor si cu bucurie catre cerul albastru cand citesc randurile de mai sus. bucurati-va si voi de ele. si de piesa din link. mi-a descoperit-o andrei. e superba, numa' ca inca nu am gasit-o pe nicaieri. daca o recunoasteti si o aveti prin pc, dati-mi de stire :)
fotografia, e singura de pe blogul asta care nu imi apartine.

today. tomorrow

love covers all offenses.

he who forgives an offense seeks love, but he who repeats a matter alienates a friend.

for love is strong as death, jealousy is cruel as the grave. its flashes are flashes of fire, a most vehement flame.

greater love has no man than this, that a man lay down his life for his friends.

love is patient and kind; love is not jealous or boastful; it is not arrogant or rude. love does not insist on its own way; it is not irritable or resentful; it does not rejoice at wrong, but rejoices in the right. love bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things.

let all that you do be done in love.

today. tomorrow.

a la claire fontaine

viata e ca o calatorie cu trenul. in "vagonul" vietii mele, sau in viata, intra... tumultos ori sfios, cu mult curaj, cu noblete poate, cugetand mult inainte ori navalind ca un rau primavara, cu bucurie sau tristete, cu pasiuni, nazuinte si cu sufletele lor, oameni. invat de la ei, cu ei.

uneori, calatoria devine minunata si parca timpul sta in loc.

alteori, o lupta se da in suflet pentru a o continua. de cele mai multe ori, lupta se duce in noi insine pentru cei pe care ii iubim si pe care ii dorim. alteori, ii pierdem.

ii pierdem pentru ca isi iau la revedere prea repede. e alegerea lor, uneori. alteori ii pierdem pentru totdeauna, fara ca ei sa isi fi dorit asta. si un gol ramane in suflet. cateodata, pentru totdeauna.

the little drummer boy

i se potriveste piticului. si mie. caci imi plac colindele in miez de primavara :P

walk with me

am vazut mai demult un film. the fountain. n-as zice ca m-a impresionat. dar mi-a reamintit un lucru. uneori, noi... oamenii, avem capacitati uriase si facem lucuri mari. si bune. si frumoase. uneori insa, e nevoie doar de un lucru mic. marunt. neinsemnat cand zabovim cu gandul asupra-i. si acest lucru mic, precum o plimbare, ii atat de... greu de facut.

dilemele unui inger

imi plac mult colindele. chiar si vara. mi-am amintit de unul frumos, cantat in biserica ortodoxa. de fapt, corurile barbatesti si imnurile ortodoxe is tare frumoase.
si o istorioara...

si de data asta gabriel era pus in dificultate si nu stia cum sa ia lucrurile... era mai presus de orice discutie loialitatea lui fata de poruncile primite... foc si tunete, ape despicate si furtuni naprasnice, chiar pamantul oprit din rotatie. totul a fost executat "intocmai si la timp", iar gabriel nu a sovait niciodata.

a indeplinit cu placere toate misiunile speciale in care fusese trimis.
iar cand a aflat ca insusi dumnezeu va lua chip de om si va merge sa locuiasca pe pamant, gabriel a fost... foarte entuziasmat. a compus chiar un imn special, iar repetitiile de cor si orchestra erau acum in plina desfasurare. deja anticipa grandoarea momentului istoric pentru intreg universul: mesia aparand intr-un car de foc, regele invesmantat intr-o lumina orbitoare in palatul din ierusalim... in fine, gabriel avea o imaginatie ce nu poate fi cuprinsa in randurile unui blog...

dar a ramas uluit, mut cand a rupt sigiliul: dumnezeu se va naste ca orice copil. citea pentru a 953-a oara, nevenindu-i sa-si creada ochilor. anunta mama ca numele lui va fi isus. si spune-i acestei femei sa nu-i fie teama.

gabriel nu a pus niciodata la indoiala intelepciunea lui dumnezeu, nici macar atunci cand parea ca toti ingerii sunt de partea lui lucifer... dar de data asta a ramas... socat. dumnezeu sa fie nascut ca un... copil? prunc, bebe, sugar? gabriel era familiarizat cu copiii pamantenilor. oricum, copiii sunt fapturi minunate... isi amintea cu cata uimire si incantare a fost privit primul copil al muritorilor, micul cain. ingerii nu mai vazusera asa ceva... si apoi transformarile treptate in trupul si mintea copilului... dar acum, dupa momentul de duiosie, imediat l-au dus gandurile catre altceva... la crampe in miez de noapte si scutece murdare.
ei, da, pentru oameni e acceptabil, dar un dumnezeu-copil? o, nu! cerul intreg nu-l poate cuprinde, cum ar putea atunci un trup uman si inca unul de copil neajutorat? si-apoi, copiii au nevoie sa fie ingrijiti, imbaiati, culcati, batuti pe spinare usurel ca sa se usureze de gaze... imaginea unui dumnezeu sugand sanul unei femei muritoare cu notiuni destul de vagi despre igiena era grotesca, iar gabriel simti ca isi pierde orice punct de reper...

apoi numele asta, isus, este un nume atat de comun... la fiecare a treia casa se gaseste unul. ii suficient sa strigi la copiii care se joaca afara, isus, hai la masa! ca jumatate se vor opri sa vada cine ii cheama. auzi, isus! e lipsa de imaginatie, sau e o gluma pe care el n-o pricepe? si-a infiltrat cumva lucifer agentii in structurile din preajma tronului ca sa isi bata joc de el?

gabriel ofta. unde erau misiunile de odinioara... cele clare si precise? pedepsirea sodomei si gomorei, umilirea egiptului prin cele 10 plagi... acum era confuz.

dar misiunea trebuia indeplinita. sa o anunte pe maria, care cu siguranta este o femeie cu totul si cu totul deosebita. si astfel se incuraja in calatoria catre... nazaret.

dar, ajuns la destinatie, gabriel ramane fara cuvinte.

maria nu este regina, nu locuieste in palat si nici studii post-universitare nu are. nu citise nimic despre psihologia copilului si nici nu pare constienta de avantajele dusului zilnic. era de fapt o tarancuta de prin rau-famatul nazaret, careia nici nu-i disparuse acneeea juvenila si care urmasa se casatoreasca cu un oarecare iosif, muncitor din tata-n fiu. tamplar. si cam tomnatic, pe deasupra... uita-te la el... rumegus in barba, buzunarele sortului pline de cuie, creion dupa ureche, balbaind laolalta masurile scandurilor si fragmente de psalmi... si dumnezeu ii va spune tata?! astuia? adica cel ce este intelepciune va fi invatat de acest muncitor cu unghii negre cum sa mearga si cum sa vorbeasca? il va lua in brate si-l va atinge cu buzele cum fac tatii muritorilor cu copiii lor?

brrr, se scutura gabriel. de data asta dumnezeu ar fi trebuit sa procedeze altfel. ce greseala, ce mare greseala!...

dar gabriel si-a luat inima in dinti, i-a spus mariei vestea cea buna... ca dumnezeu se va teleporta in umanitate. i-a indicat numele, i-a spus sa nu-i fie teama a incurajat-o... s-a incurajat si pe sine insusi si s-a inarmat cu rabdare pentru a vedea cum se termina istoria aceasta a lui dumnezeu copil.
ovidiu radulescu. dilemele unui inger. majesty press, arad, 2004.

clair de lune

azi

azi incui totul. inchid ferestrele si usile caci pare ca toate mor si nu vreau sa privesc. imi feresc privirea si imi las picioarele sa se afunde intr-un lan de grau galben precum soarele la amiaza. negre zburatacitoare deseneaza pe cer un zbor neinteles si-i vestitor a tristete si necaz. croncanitul lor musca din albastrul zarii cu pofta si aminteste sufletului de iarna rece.

azi uit totul. cine sunt si ce vreau, ce sper si ce visez. caci iarna cu respiratia ei de gheata a inghitit cu nesat orice speranta, a pustiit. si nu vreau sa-mi privesc sufletul.

azi muzica o reneg. si notele aducatoare de liniste le proscriu drept eretice.

azi mor putin.

noapte buna, soare

un pitic fascinat de o raza de soare de pe asfalt. si s-a oprit, a incercat sa o prinda in manute, a privit-o incantat, a meditat indelung... apoi si-a continuat drumul... de-a busilea :)

tango to evora

la fille en rose

atat de micuta. si totusi. un bosumflici.

caut cuvinte

daca as putea, as gasi cuvinte pentru fiecare clipa in care cuvintele mi-au alunecat din suflet. daca as putea, as zambi atunci cand un om ar fi fost binecuvantat de zambetul meu. as strange un altul in brate atunci cand l-as vedea prabusindu-se. daca as putea, as uita clipele cand as fi fost manioasa. si le-as rascumpara pe cele in care as fi rostit cuvinte ce dor.

daca as putea, as scrie. as umple mii de pagini si daca as putea, as vorbi despre cat de gri si manios pare cerul cand o furtuna napadeste orasul. as scrie si despre zambetul unui copil caruia i-as fi scos limba in clipa cand taica-sau l-ar fi zorit sa se adaposteasca de furtuna.

si inca as mai scrie. despre noptile fara de luna si fara de speranta, cand timpul si amintirile stau in loc. si despre timpul si-amintirile ce n-ar vrea sa fuga, desi le-as implora. si as scrie despre amintirile pe care le-as pastra, daca le-as avea. si care s-ar incapatana sa fuga. as scrie despre durere. as scrie despre teama.

as scrie despre viata care incepe cu moartea. as scrie despre o galeata cu vopsea si despre un copil ce in mersu-i leganat s-ar fi impiedicat si ar fi cazut. in galeata cu vopsea. si as scrie despre bucuria din sufletul copilului cand ar zari primii fulgi. si mi-ar fi dor.

playin'

domnisoru' ista julit in frunte tot cauta ceva in iarba si cand s-a prins ca mi-s cu ochii pe el o inceput sa caute si mai abitir acel ceva. intr-un final, cand io ma jucam cu setarile aparatului :P... l-o gasit. era un... manunchi de iarba :)))

zanatica si albastra acadea

asa m-as duce cateodata... as fugi si m-as pierde printre oameni necunoscuti si tristi si veseli si i-as uita pe oamenii pe care ii cunosc si ei m-ar uita pe mine si-as fi trista si-as lasa lacrimile sa curga siroaie si-apoi mi-as sterge lacrimile cu dosul palmelor si as fugi iarasi si as cauta

si as afla...
...o poiana cu flori galbene si albastre si cu fluturi albi si albastri si frunzele pomilor ar fi albastre in lumina amiezelor nenumarate si nesfarsite si as asculta tacerea si as incerca sa inteleg zborul tainic al fluturilor albi si albastri

si as mai afla...
...o moschee si i-as privi pe inchinatori si as incerca sa inteleg rugaciunile lor si as privi cerul de turcoaz si stelele albastre de pe acoperisul moscheii

si-as mai afla...
un copil ce-ar plange si i-as sterge lacrimile si i-as povesti despre fluturii albi si albastri din poiana cu flori galbene si albastre si l-as invata sa ii fie dor de oameni si l-as invata ca a plange e uneori o binecuvantare si-apoi i-as cumpara o acadea rosie si mie una albastra si l-as duce acasa de manuta razand

si-as mai afla
...un batran intelept si-as asculta povestile sale si as merge in casuta sa si as privi toate fotografiile cu toti oamenii pe care i-a iubit si i-as cere sa ma invete cand sa tac si cand sa vorbesc, cand sa ascult de inima si i-as cere, mai presus de orice, sa ma invete sa rad si sa plang

si-as mai afla...
...o stanca asezata pe marginea unei prapastii si nu mi-ar fi teama sa privesc haul si m-as aseza pe buza stancii si as canta despre viata si despre moarte si despre oamenii pe care i-am uitat si as astepta noaptea si as privi cerul indigo si stelele albastre si-as adormi si...

...m-as trezi pe nisipul rece si inmuiat de ploaie si-as privi cerul rosiatic si-as asculta mersul valurilor si m-as intreba cine le-a pus hotar si-as astepta dorul sa-mi cuprinda maruntaiele si-as plange de dor si singuratate si mi-as lua acadeaua albastra si-as alerga pe plaja si oamenii ar plange de mila zanaticei fericite cu acadeaua albastra

veghetori

vienna world