culori

lucrurile mici ne fac viata mai frumoasa... un rand scris pe o carte, un zambet... un salut plin de voiosie... o plimbare cu un suflet drag prin frunzele cele multe si rosii, verzi si galbene... imbratisarea unui prieten si mana sa intinsa pe drumul pe care apar uneori stanci cu chip de oameni... si inca multe altele, aduc atata culoare in suflet...

coborand de pe ram ram ram

calatorie la capatul noptii

calatoresc langa celine, prin ale sale randuri ... eram un copil pe-atunci, iar inchisoarea ma infricosa. dar inca nu-i cunosteam pe oameni, niciodata n-am sa mai cred in ceea ce zic, in ceea ce gandesc ei. de oameni, si numai de ei, trebuie sa-ti fie teama, totdeauna. [calatorie la capatul noptii, louis-ferdinand celine]

si totusi. spunea cineva drag ca in ei aflam ceva din sublimul si frumusetea acestei lumi.

alb.negru. alb si negru. alb ori negru.

si mereu.. e atat de usor, ispititor... negru si nu alb.

despre maria si marea...

Asculta mai multe audio Muzica

singurătăţi

ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul

atunci când există înţeles.

si ce singurătate

să fii orb pe lumina zilei,-

şi surd, ce singurătate

in toiul cântecului.

dar să nu-nţelegi

când nu există înţeles

şi să fii orb la miezul nopţii

şi surd când liniştea-i desăvârşită,-

o, singurătate a singurătăţii!

hieroglifa, nichita stănescu

baietul cu chitara

cronica unei zile insorite

de dimineata un gand a incoltit... vreau sa revad locul in care am primit cravata de pionier mi-am zis... si ziua cand cu mandrie am primit-o a fost o zi de toamna tare asemanatoare cu cea de azi... calda, linistita... putin trista... asa ca dupa ce am citit ceva randuri intr-o carte draga sufletului meu, mi-am luat rucsacul, am aruncat inauntru vreo 2 carti, mi-am luat zanaticul si o sapca de gavroche menita sa ascunda razvratirea cositelor si am purces la drum in cautarea celui ce a scris candva...

aici sunt eu,
un solitar,
ce-a ras amar
si-a plans mereu. [1]

zece minute mai tarziu dupa ce am iesit ca o furtuna pe usa eram in fata casei celui ce a trait si a scris in acel loc din 1933 pana in 1957.
in goana mea de scolar am trecut pe langa acea casuta in fiecare zi... pe-atunci buchiseam literele de pe placa prinsa in scheletul zidariei. uneori ma opream si imi inchipuiam cum sunt imbracati peretii... apoi o luam iara la goana pe stradutele linistite...

nu stiu daca sa astern si lucrurile neplacute... ispita muzeografului de a scormoni cu o placere morbida in viata poetului, lucrurile rele pe care mi le asternea auzului... as fi vrut sa fi avut puterea de a-i fi spus... stiti, lucrurile acestea nu ma ajuta cu nimic. nici pe dvs nu va ajuta, caci rostind esti schimbat... povestiti-mi mai bine despre desenele acestea de pe peretele de la intrare si despre minunata odaita cu soba albastra a poetului... ori despre desenul de pe acest raft, schitat chiar de pot... ce minunat a trasat fetisoarele a trei copilasi... ori despre frumoasa dragoste a agathei... nu am putut... cuvintele grele in ziua luminoasa au ramas, intunecand-o...

e toamna, e fosnet, e somn...
copacii pe strada ofteaza;
e tuset, e planset, e gol...
si-i frig si bureaza. [2]

am luat-o pe jos, pe stradutele acelea inguste, printre pietrele batrane si prin noroiul ce vara aduna nori de praf in umbletul de altadata al unui pitic... m-am pierdut pe alte stradute din marele oras, printre oameni...

de obicei, stau aproape toata ziua in casa, in afara de cateva ore de lectii pe care le predau la o scoala din localitate. nu ma plictisesc si nu ma nelinistesc in singuratate. din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viata. si-apoi, n-am fost intotdeauna prea sanatos [...]
unii din prietenii mei imi spun ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. este o exagerare. iubesc oamenii si ii privesc cu interes pe geamul din fata casei mele. cred ca fiecare duce ceva bun cu sine [...]
evit oamenii pentru ca persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontana. ii respect prea mult ca sa le aduc vreo suparare. [3]

[1] epitaf, george bacovia. fragment;
[2] nervi de toamna, george bacovia. fragment;
[3] opere, george bacovia.

calatori in timp

dintre toate lucrurile, timpul ne dă cel mai mult de cugetat
lucian blaga

miserere mei, deus

printul de oameni cautator

micul print. antoine de saint-exupery

chiar atunci sosi si vulpea:
- buna ziua - zise vulpea.
- buna ziua - raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu pe nimeni.
- sunt aici - zise glasul sub mar ...
- cine esti tu? zise micul print. Esti tare frumoasa ...
- sunt o vulpe - zise vulpea.
- vino sa te joci cu mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist.
- nu pot sa ma joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita.
- a! iarta-ma - rosti micul print.

insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:
- ce inseamna "a imblanzi"?
- nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici?
- caut oamenii - zise micul print. ce inseamna "a imblanzi"?
- oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. e foarte neplacut! mai cresc si gaini. e sigurul folos de pe urma lor. cauti gaini?
- nu - zise micul print. caut prieteni. ce inseamna "a imblanzi"?
- e un lucru care prea e dat uitarii - zise vulpea. inseamna "a-ti crea legaturi" ...
- a-ti crea legaturi?
- desigur - zise vulpea. tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. iar eu nu am nevoie de tine. si nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.
dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume ...

- incep sa inteleg - zise micul print. e undeva o floare ... mi se pare ca m-a imblanzit ...
- se prea poate - zise vulpea. pe pamant intalnesti tot soiul de lucruri.
- o! dar nu e pe pamant - zise micul print.
vulpea se arata foarte nedumerita:
- pe alta planeta?
- da.
- pe planeta aceea sunt vanatori?
- nu.
- interesant! dar gaini?
- nici.
- nimic nu e desavarsit - suspina vulpea.

vulpea insa se intorse la gandurile sale:
- viata mea e vesnic aceeasi. eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. toate gainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. asa ca ma cam plictisesc. dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.
voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. pasii altora ma fac sa intru sub pamant. al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. si-apoi, priveste! vezi tu, acolo, lanurile de grau? eu nu-mi aduc aminte de nimic. si asta-i trist! tu ai insa parul de culoarea aurului. va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! graul, auriu si el, imi va aminti de tine. si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ...

vulpea tacu si se uita indelung la micul print:
- te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi.
- bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.
- nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!
- ce trebuie sa fac? zise micul print.
- trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. la inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. graiul e izvor de neintelegeri. insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...

a doua zi, micul print veni din nou.
- mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. la ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. ne trebuie rituri.
- ce-i acela rit? zise micul print.
- e si el ceva cu totul dat uitarii - zise vulpea. e ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. au un rit, spre pilda, vanatorii mei. Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! ma plimb si eu, atunci, pana la vie. daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.

astfel micul print imblanzi vulpea. iar cand ora despartirii fu aproape:
- vai! zise vulpea ... am sa plang ...
- din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc ...
- asa e - zise vulpea.
- dar ai sa plangi! zise micul print.
- asa e - zise vulpea.
- atunci nu dobandesti nimic din asta!
- ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. apoi adauga:
- du-te sa mai vezi o data trandafirii. vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.

micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:
- voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. sunteti precum era si vulpea mea. nu era decat o vulpe, aidoma cu altele, o suta de mii. eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.

si florile se rusinara.

- voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca-i asemeni voua. ea insa, singura, e mai de pret decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. fiindca pentru ea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi). fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea.
fiindca ea e floarea mea.

si se duse inapoi, la vulpe.
- ramai cu bine - zise el ...
- te du cu bine - zise vulpea. iata care-i taina mea. e foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.
- ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
- numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.
- numai timpul cheltuit cu floarea mea ... facu micul print, ca sa tina minte.
- oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. tu insa nu trebuie sa-l uiti. devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. tu esti raspunzator de floarea ta.
- eu sunt raspunzator de floarea mea ... spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

muahahahaaaaaaaaaaaaaa... :)

bucuria unui pitic... unul mai mare... :)

poem

Catedrala Ortodoxa Sfanta Treime din Sibiu

micuta flacara

printre flori

unghere

albastru ascuns
si apasator
ca o masca,
precum o lupta
cu tine insuti
pierduta
de zeci de ori.

chipuri grabite
chipuri vesele
chipuri straine.

lespezi reci

pictate de

stropii mici
si nestiuti
precum lacrimile.

straduta umblata
din oras
o comoara ascunde,
o pazeste
precum omul
ce-si ascunde
inima trista
in mijlocul veseliei.

de dimineata...

o castana sta zgribulita...
la fel si pasaruica
'ceasta...
apoi... se facea ca toata lumea e zgribulita...
da'
toata lumea...
insa... nu chiar toata lumea... unii erau la furat de... ghinde...
si acesti unii... m-au privit sfidator... apoi au tulit-o in iarba sa ascunda... prada... muahahaaaaaaaaaa... priviti mai jos nitel...



acilea...
privirea sfidatoare insa... a fost prea mult :D... mi-am luat sosonii jilavi de-atata umblet prin iarba si am zbughit-o si io... :))
mai greu cu drumul :P... te poti chiar rataci, dom'le, in parcurile astea :P...